petrec sn [At: PITIȘ, ȘCH. 233 / V: pit~ / Pl: ~uri / E: pvb petrece] 1-2 (Reg) Moarte (1-2). 3 (Îlv) A-i face (cuiva) de ~ (sau a-i face capului ~) A omorî pe cineva. 4 (Îe) A-și face capului ~ A-și face singur necazuri, neplăceri. 5 (Îae) A și-o face cu mâna lui. 6 (Plu) Însoțire a unei plute pe o anumită distanță. 7 (Plu; îe) A face pitrec A conduce o plută în trei oameni, în loc de doi. 8 (Reg) Petrecere (21). 9 (Îlv) A-și face ~ul A trăi. 10 (Art; îcs) De-a ~ul De-a capra. 11 (Îacs) Joc în care copiii dintr-o tabără aleargă după cei din tabăra adversă, pe care, atingându-i cu mâna, îi elimină din joc. 12 (Îacs) Joc executat de băieți care, așezați în linie dreaptă, lovesc cu picioarele o căciulă în diferite direcții, astfel ca proprietarul căciulii să nu o poată ridica pentru a o arunca în jucători. 13 (Îacs) Joc în care doi băieți stau așezați jos, față în față, cu picioarele depărtate și întinse în față în așa fel încât tălpile unuia să fie lipite de ale celuilalt, iar ceilalți jucători sar peste picioarele lor astfel ca să nu atingă picioarele întinse ale partenerului sau să nu pășească în interiorul lor.