PETLIȚĂ, petlițe, s. f. Bucată de stofă colorată cusută pe partea din față a gulerului unor haine de uniformă. ♦ Bentiță de stofă cu care se încheie nasturii unei haine. – Din rus. petlița.

petliță sf [At: TDRG / V: (rar) pelti~ / Pl: ~țe / E: rs петлица] 1 Bucată de stofă colorată aplicată pe partea din față a gulerului unor haine militare. 2 (Rar) Bentiță de stofă cu care se încheie nasturii la unele haine Si: cheotoare.

PETLIȚĂ, petlițe, s. f. Bucată de stofă colorată cusută pe partea din față a gulerului unor haine de uniformă. – Din rus. petlița.

PETLIȚĂ, petlițe, s. f. 1. Fîșie de stofă colorată, cusută pe partea din față a gulerului unei haine de uniformă; bandă, bentiță. 2. Mică bentiță de stofă cu care se încheie nasturii la unele haine; cheotoare.

PETLIȚĂ ~e f. Fâșie îngustă și scurtă de stofă colorată, care se coase pe partea din față a gulerului unei haine de uniformă (servind ca semn distinctiv). /<rus. petlița

petlíță f., pl. e (rus. petlica, cheotoare, dim. d. pétlĕa, laț, cheotoare; bg. sîrb. petlica. V. petliță). Semn distinctiv saŭ ornament de postav pe care soldațiĭ și maĭ ales ofițeriĭ îl poartă cusut pe guleru mantaleĭ, saŭ și al tuniciĭ orĭ bluzeĭ, în față la dreapta și la stînga.

peltiță sf vz petliță

petliță (desp. pe-tli-) s. f., g.-d. art. petliței; pl. petlițe

petliță (pe-tli-) s. f., g.-d. art. petliței; pl. petlițe

petliță s. f. (sil. -tli-), g.-d. art. petliței; pl. petlițe