PETIT, petite, s. n. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.

PETIȚĂ, petițe, s. f. Capsă care se folosea la armele de foc de tip vechi. – Din bg., sb. petica.

PEȚI, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

perciță sf vz petiță² corectat(ă)

petit si [At: MOLIN, V. T. / E: fr petit, ger Petit] (Tip) Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice.

petiță¹ sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~țe / E: bg петица, srb petica „călcâi mic”] Capsă care se folosea la armele de foc de tip vechi.

petiță² sf [At: PAMFILE, A. R. 135 / V: perciță sf / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Jumătate din claia de cereale păioase formată din snopi dispuși cruciș și al căror număr variază după regiuni Si: (pop) picior (207), (reg) petină (1).

petiță³ sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: pată + -iță] 1-2 (Rar; șhp) Pată (1) (mică).

PETIT subst. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.

PETIȚĂ, petițe, s. f. Capsă care se folosea la armele de foc de tip vechi. – Din bg., scr. petica.

PETIT s. n. Corp de literă de tipografie de opt puncte tipografice; este corpul de literă folosit mai ales pentru culegerea notelor explicative.

PETIȚĂ, petițe și petiți, s. f. Capsă care se punea în armele de model vechi. Își lua. pușca, o vechitură cu două țevi cu petiți. SADOVEANU, la CADE. Eroul de la Soleni hotărăște a se împușca, încarcă pistolul și caută petiță. GHEREA, ST. CR. I 278.

PETIT s.n. (Poligr.) Corp de literă de opt puncte tipografice. // adj. (Franțuzism) Mic. ◊ Petit four = dulciuri uscate făcute pe bază de pastă de migdale; petit gris = blană prețioasă confecționată din pielea unor specii de rozătoare siberiene. [< fr. petit, cf. petit four, petit gris].

PETIT s. n. corp de literă de opt puncte tipografice. (< fr. petit, germ. Petit)

PETIT ~uri n. 1) Garnitură de caractere tipografice de 8 puncte. 2) Corp de literă din această garnitură. /<fr. petit, germ. Petit

petit n. caractere mici tipografice de 8 puncte.

*petít n. Cuv. fr. pron. p’ti (= mic) și întrebuințat în tipografiile germane și româneștĭ p. a numi un fel de litere micĭ pe care Francejiĭ le numesc Didot.

1) petíță f., pl. e (bg. sîrb. petica, călcîĭaș). Capsulă pocnitoare care se pune în petițar și aprinde încărcătura la puștile de moda veche saŭ în cartuș la puștile moderne saŭ în boambe la tunurĭ.

2) petíță f., pl. e (dim. d. pată, peată). Munt. Suliman p. sprincene.

!petit (corp de literă) s. n. (cules cu ~)

+petită (literă) s. f., g.-d. art. petitei; pl. petite

petiță s. f., g.-d. art. petiței; pl. petițe

!petit s. n., pl. petite

petiță s. f., g.-d. art. petiței; pl. petițe

petit s. n.

petiță (capsă, pată mică) s. f., g.-d. art. petiței; pl. petițe

petiță (petițe), s. f. – Capsă la armele de foc. Bg., sb. petica „călcîi” (Candrea). – Der. peticer (var. petițar), s. n. (locașul petiței).

PETIT [petí], Roland (1924-2011), dansator și coregraf francez. După al Doilea Război Mondial, animator al Baletelor de pe Champs-Élysées. Marcat de stilul neoclasic al maestrului său S. Lifar, este atras de music-hall. Împreună cu soția sa, Zizi Jeanmaire, a condus Cazinoul din Paris (1969-1975), creând spectacole contrastante, elegante, emoționante sau pline de duritate („Tânărul și Moartea”, „Carmen”, „Simfonia fantastică”, „Fantoma de la Operă”, „Îngerul albastru”). După 1970, a condus o trupă în Marsilia, care a devenit (1973) Baletul Național Marsilia -R. Petit.

PETIȚĂ s. v. jumătate.

petiță s. v. JUMĂTATE.

petiță², petițe, s.f. (reg.) jumătate din claia de cereale păioase formată din snopi dispuși cruciș și al căror număr variază după regiuni; picior, petină.