PETIȚĂ, petițe, s. f. Capsă care se folosea la armele de foc de tip vechi. – Din bg., sb. petica.

PEȚI, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

perciță sf vz petiță² corectat(ă)

petiță³ sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: pată + -iță] 1-2 (Rar; șhp) Pată (1) (mică).

petiță² sf [At: PAMFILE, A. R. 135 / V: perciță sf / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Jumătate din claia de cereale păioase formată din snopi dispuși cruciș și al căror număr variază după regiuni Si: (pop) picior (207), (reg) petină (1).

petiță¹ sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~țe / E: bg петица, srb petica „călcâi mic”] Capsă care se folosea la armele de foc de tip vechi.

PETIȚĂ, petițe, s. f. Capsă care se folosea la armele de foc de tip vechi. – Din bg., scr. petica.

PETIȚĂ, petițe și petiți, s. f. Capsă care se punea în armele de model vechi. Își lua. pușca, o vechitură cu două țevi cu petiți. SADOVEANU, la CADE. Eroul de la Soleni hotărăște a se împușca, încarcă pistolul și caută petiță. GHEREA, ST. CR. I 278.

1) petíță f., pl. e (bg. sîrb. petica, călcîĭaș). Capsulă pocnitoare care se pune în petițar și aprinde încărcătura la puștile de moda veche saŭ în cartuș la puștile moderne saŭ în boambe la tunurĭ.

2) petíță f., pl. e (dim. d. pată, peată). Munt. Suliman p. sprincene.

+petită (literă) s. f., g.-d. art. petitei; pl. petite

petiță s. f., g.-d. art. petiței; pl. petițe

petiță s. f., g.-d. art. petiței; pl. petițe

petiță (capsă, pată mică) s. f., g.-d. art. petiței; pl. petițe

petiță (petițe), s. f. – Capsă la armele de foc. Bg., sb. petica „călcîi” (Candrea). – Der. peticer (var. petițar), s. n. (locașul petiței).

PETIȚĂ s. v. jumătate.

petiță s. v. JUMĂTATE.

petiță², petițe, s.f. (reg.) jumătate din claia de cereale păioase formată din snopi dispuși cruciș și al căror număr variază după regiuni; picior, petină.