PESIMISM s.n. 1. (Op. optimism) Predispoziție de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă. 2. Trăsătură caracteristică ideologiei claselor pe cale de dispariție, care susține că viața omenească este iremediabil condamnată la suferință și că ea nu merită să fie trăită. [Cf. fr. pessimisme < lat. pessimus – superlativ al lui malus – rău].