12 definiții pentru pescăruș păscăruș

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pescăruș sm [At: DDRF / V: (reg) păs~, pis~ / Pl: ~i / E: pescar + -uș] 1 Păsări de mare cu aripile lungi și ascuțite, care zboară la suprafața apei pentru a prinde pește2. 2 Păsări cu penajul colorat, cu ciocul puternic, drept și ascuțit, care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește2 Si: (reg) păscălar, păscărui. 3 (Orn; reg; șîc ~-de-mare, ~-de-aterină, ~-mic) Pescar (13) (Sterna sandvicensis). 4 (Reg; șîc ~-de-baltă, ~-cu-cap-negru) Pasăre cu o dungă lată, neagră pe cap, cu pieptul sur-argintiu, cu partea ventrală albă, spatele și vârful aripilor sure-albăstrui Si: chirighiță, rândunea-maritimă vulgară, (reg) pescăriță1 (7), rândunică-de-mare (Sterna hirundo). 5 (Orn; reg; șîc ~-alb) Pescar (7) (Laurus argentatus). 6 (Reg; șîc ~-alb, ~-de-hamsii) Pasăre cu capul brun, cu corpul albastru-sur, cu ciocul și picioarele roșii Si: martin, pescar (17) -râzător, (reg) giușcă, cărăbaș-comun, porumbel-de-mare (Laurus ridibundus). 7 (Orn; reg; șîc ~-albastru, ~-vânăt, ~-verde, ~-verzui) Pescar (10) (Alcedo atthis). 8 (Orn; reg; șîc ~-de-munte, ~-negru, ~-cu-gușă-albă, ~-de-prund) Pescar (9) (Cinclus cinclus).

PESCĂRÚȘ, pescăruși, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări din familii și ordine diferite, care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pești; pasăre din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -uș.

PESCĂRÚȘ, pescăruși, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări din familii și ordine diferite, care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pești; pasăre din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -uș.

PESCĂRÚȘ, pescăruși, s. m. Denumire dată mai multor specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lîngă ape și se hrănesc în special cu peștișori; unele seamănă cu rîndunica, avînd pene negre pe cap și albe-cenușii pe corp, iar ciocul și picioarele roșii (Stema hirundo); altele au ciocul lung și gros, ascuțit la vîrf, coada scurtă, pene strălucitoare de diferite culori (Alcedo ispida). Pe deasupră-ne treceau, fîlfîind rar, pescăruși de culoarea ceței și, ridicînd capul cu plisc roșu, ne priveau numai c-un ochi. SADOVEANU, N. F. 61. Două păsărele, pescăruși de mare, plutesc în văzduh. BART, S. M. 36. Pe undele văzduhului, doi pescăruși, bătînd leneși din aripi, se răpăd săgetînd după pradă. DUNĂREANU, CH. 84.

PESCĂRÚȘ ~i m. Pasăre marină de talie medie, cu aripi lungi, cu penaj, mai ales, alburiu și cu picioare palmiforme, care se hrănește cu pește; martin. /pescar + suf. ~uș

pescărúș m. (d. pescar). Pescar (pasăre). – Și pă- (est).

păscăruș sm vz pescăruș

piscăruș2 sm vz pescăruș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pescărúș s. m., pl. pescărúși

pescărúș s. m., pl. pescărúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PESCĂRÚȘ s. (ORNIT.) 1. v. martin. 2. v. pescar. 3. v. martin. 4. (Sterna și Alcedo) (livr.) goeland. 5. v. pescar. 6. (Sterna hirundo) chirighiță, râbar, (reg.) pescar, pescăriță, rândunică-de-mare. 7. v. pescărel. 8. v. pescăraș. 9. (Alcedo hispida) (înv.) ielcovan.

PESCĂRUȘ s. (ORNIT.) 1. martin, pescar. (~ denumește diverse specii de păsări acvatice.) 2. (Larus argentatus) pescar. 3. (Larus ridibundus) martin, pescar rîzător, (reg.) giușcă, cărăbaș-comun, porumbel-de-mare. 4. (Sterna și Alcedo) (livr.) goeland. 5. (Sterna sandvicensis) chiră, chirighiță, pescar, rîndunea-maritimă-mică. 6. (Sterna hirundo) chirighiță, rîbar, (reg.) pescar, pescărită, rîndunică-de-mare. 7. (Cinclus cinclus) pescar, pescărel, (rar) mierlă-de-apă, (reg.) pietrar, rîbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață, pasăre-legănată. 8. (Alcedo atthis) pescar, pescăraș, pescărel, pescărită, (reg.) pescuț. 9. (Alcedo hispida) (înv.) ielcovan.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PESCĂRÚȘ (< pescar) s. m. Nume dat unor specii de păsări din familia laride, ordinul cadriiforme de talie mijlocie, cu picioare scurte și degete anterioare reunite printr-o membrană. Trăiesc în cârduri în preajma apelor dulci și a mărilor și se hrănesc cu pești. Se cunosc c. 90 de specii. În România sunt frecvente: p. argintiu (Larus argentatus), p. răzător (Larus ridibundus) și p. sur (Larus canus). P. verde = pescărel albastru.

Intrare: pescăruș
pescăruș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescăruș
  • pescărușul
  • pescărușu‑
plural
  • pescăruși
  • pescărușii
genitiv-dativ singular
  • pescăruș
  • pescărușului
plural
  • pescăruși
  • pescărușilor
vocativ singular
plural
păscăruș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)