2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCĂRÍ, pescăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A pescui. – Din pescar.

PESCĂRÍ, pescăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A pescui. – Din pescar.

păscări1 vi [At: ALR SN, h 1293/514 / Pzi: ~resc / E: păscare] (Reg; la jocul cu mingea) A fi la prinsul mingii.

pescări vi [At: GOLESCU, Î / V: păs~ v / Pzi: ~resc / E: pescar] (Îrg) A pescui (1).

PESCĂRÍ, pescăresc, vb. IV. Intranz. (Regional) A prinde pește, a pescui. Luntrile cele mari... vin... pescărind. GOLESCU, Î. 111.

A PESCĂRÍ ~ésc intranz. v. A PESCUI. /Din pescar

2) pescărésc v. intr. (d. pescar). Trăĭesc ca pescar: toată vĭața am pescărit. – Și pă- (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pescărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescărésc, imperf. 3 sg. pescăreá; conj. prez. 3 pescăreáscă

pescărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescărésc, imperf. 3 sg. pescăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. pescăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PESCĂRÍ vb. v. pescui, prinde.

pescări vb. v. PESCUI. PRINDE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păscărí, păscărésc, vb. IV (reg.; la unele jocuri cu mingea) a fi la prinsul mingii.

Intrare: pescărire
pescărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescărire
  • pescărirea
plural
  • pescăriri
  • pescăririle
genitiv-dativ singular
  • pescăriri
  • pescăririi
plural
  • pescăriri
  • pescăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: pescări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pescări
  • pescărire
  • pescărit
  • pescăritu‑
  • pescărind
  • pescărindu‑
singular plural
  • pescărește
  • pescăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pescăresc
(să)
  • pescăresc
  • pescăream
  • pescării
  • pescărisem
a II-a (tu)
  • pescărești
(să)
  • pescărești
  • pescăreai
  • pescăriși
  • pescăriseși
a III-a (el, ea)
  • pescărește
(să)
  • pescărească
  • pescărea
  • pescări
  • pescărise
plural I (noi)
  • pescărim
(să)
  • pescărim
  • pescăream
  • pescărirăm
  • pescăriserăm
  • pescărisem
a II-a (voi)
  • pescăriți
(să)
  • pescăriți
  • pescăreați
  • pescărirăți
  • pescăriserăți
  • pescăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pescăresc
(să)
  • pescărească
  • pescăreau
  • pescări
  • pescăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păscări
  • păscărire
  • păscărit
  • păscăritu‑
  • păscărind
  • păscărindu‑
singular plural
  • păscărește
  • păscăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păscăresc
(să)
  • păscăresc
  • păscăream
  • păscării
  • păscărisem
a II-a (tu)
  • păscărești
(să)
  • păscărești
  • păscăreai
  • păscăriși
  • păscăriseși
a III-a (el, ea)
  • păscărește
(să)
  • păscărească
  • păscărea
  • păscări
  • păscărise
plural I (noi)
  • păscărim
(să)
  • păscărim
  • păscăream
  • păscărirăm
  • păscăriserăm
  • păscărisem
a II-a (voi)
  • păscăriți
(să)
  • păscăriți
  • păscăreați
  • păscărirăți
  • păscăriserăți
  • păscăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păscăresc
(să)
  • păscărească
  • păscăreau
  • păscări
  • păscăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)