perucă sf [At: (a. 1810) IORGA, S. D. VIII, 50 / V: (reg) păr~, (înv) ~rocă / Pl: ~uci, (înv) ~uce / E: fr perruque, it perrucca] Obiect confecționat din păr¹, din fire sintetice, lână etc., folosit odinioară de nobili, judecători, actori, iar azi mai ales de femei, în locul părului natural sau peste el Si: (înv) paric, (reg) parocă.