pertracta vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 369 / V: (înv) ~răc~^[1], (reg) petrata, petrecta / Pzi: ~tez / E: lat pertractare, pertrectare] 1 (Liv; c. i. probleme, chestiuni în litigiu etc.) A dezbate, a discuta, a trata îndelung, amănunțit. 2 (Reg; îf petrecta) A da în judecată. corectat(ă)