16 definiții pentru perspectiv, perspectivă   declinări

PERSPECTÍVĂ, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensională prin desen a unui corp din spațiu pe o suprafață plană. ◊ În perspectivă = respectând regulile de reprezentare a obiectelor în spațiu, ținând seama de depărtarea relativă a obiectelor. ♦ Disciplină care se ocupă cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezintă lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generală, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect văzute din depărtare; priveliște. 3. Fig. Ceea ce se întrevede ca posibil, realizabil în viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare în viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj. și adv. În perspectivă = (care este) pe cale sau cu șanse de a se îndeplini în viitor. 4. Ceea ce poate ajunge cineva în viitor; posibilitate de dezvoltare a cuiva. – Din fr. perspective.

PERSPECTÍVĂ, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensională prin desen a unui corp din spațiu pe o suprafață plană. ◊ În perspectivă = respectând regulile de reprezentare a obiectelor în spațiu, ținând seama de depărtarea relativă a obiectelor. ♦ Disciplină care se ocupă cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezintă lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generală, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect văzute din depărtare; priveliște. 3. Fig. Ceea ce se întrevede ca posibil, realizabil în viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare în viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. În perspectivă = (care este) pe cale sau cu șanse de a se împlini în viitor. – Din fr. perspective.

PERSPECTÍVĂ, perspective, s. f. 1. Imagine obținută prin proiectarea unui obiect pe un tablou, în general plan, folosind raze proiectante sau paralele. În atmosfera acestui mic interior burghez e ceva înghețat ca într-un interior cu perspective răsturnate. CAMIL PETRESCU, T. II 50. 2. Privire generală asupra unui peisaj sau a unui obiect văzut din depărtare; p. ext. priveliște. Simțeam cum mi se încheagă în minte o icoană tristă într-o perspectivă nesfîrșită de toamnă. SADOVEANU, O. VI 528. Eram între nori și pămînt și de jur împrejur, pe variația infinită a imensei perspective, se risipeau umbrele norilor și strălucirea soarelui. GALACTION, O. I 346. ◊ Fig. Este o caracteristică a creației sale mai noi, metoda povestirii din propriul unghi de om cult, interpretînd cu noțiunile sale oamenii, întimplările și locurile, privindu-le dintr-o perspectivă superioară. VIANU, A. P. 237. 3. Ceea ce se întrevede ca posibil în viitor. Moartea unui deputat dintr-o regiune romînească îi deschidea din nou perspectiva candidaturii. VORNIC, P. 161. La întoarcerea mea, voi avea mult de cetit și această perspectivă mă bucură. ALECSANDRI, S. 51. ♦ Posibilitate de dezvoltare în viitor a cuiva. Cum nu ai tu, la fel nu am nici eu, aici, vreo perspectivă. PAS, Z. I 298. Alți devotați tineri... aveau aceeași perspectivă: lipsa și oftiga. NEGRUZZI, S. I 345. ◊ Loc. adj. și adv. În perspectivă = pe cale sau cu șanse de a se îndeplini în viitor. Lumea trecutului se scufundă; o lume nouă e în perspectivă. SADOVEANU, E. 18. Deșteptarea populară a conștiințelor naționale și necesitatea în perspectivă de nouă combinațiuni politice. GHICA, A. 32.

perspectívă s. f., g.-d. art. perspectívei; pl. perspectíve

perspectív adj. m., pl. perspectívi; f. sg. perspectívă, pl. perspectíve

perspectívă s. f., g.-d. art. perspectívei; pl. perspectíve

PERSPECTÍVĂ s. 1. priveliște, vedere, (înv. și reg.) priveală, (înv.) prospect. (Avem o ~ minunată spre mare.) 2. viziune. (Are o ~ clară asupra dezvoltării economice.) 3. viitor. (Plan de ~.) 4. (înv.) prospect, (fig.) orizont. (Ce ~ are acest tânăr?)

PERSPECTÍVĂ s. v. binoclu, ochean.

PERSPECTÍV, -Ă adj. (Despre desene, proiecții etc.) Care reprezintă un obiect, un peisaj etc. în perspectivă; perspectivic. [< fr. perspectif, lat. perspectivus].

PERSPECTÍVĂ s.f. 1. Imagine obținută prin proiectarea unui obiect pe o suprafață plană, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ♦ Disciplină care studiază metodele folosite pentru construirea acestor imagini. 2. Aspect pe care îl are un peisaj, un obiect etc. văzut din depărtare; priveliște cu un asemenea aspect. ♦ Bulevard mare în linie dreaptă. 3. Posibilitatea realizării sau a desfășurării în viitor a unei acțiuni, a unui plan etc. ♦ (De obicei la pl.) Ceea ce poate ajunge cineva în viitor; posibilități de viitor. [< fr. perspective, cf. lat. perspectiva < per – prin, spectio – privire].

PERSPECTÍV, -Ă I. adj. (despre desene, proiecții etc.) care reprezintă un obiect, un peisaj etc. în perspectivă; perspectivic. II. s. f. 1. imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafață plană, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ◊ disciplină care studiază metodele pentru construirea acestor imagini. 2. aspect pe care îl are un peisaj, un obiect văzut din depărtare; priveliște. ◊ bulevard mare în linie dreaptă. 3. posibilitatea realizării sau a desfășurării în viitor a unei acțiuni, a unui plan etc. ◊ (pl.) ceea ce poate ajunge cineva în viitor; posibilități de viitor. ♦ în ~ă = pe cale de a se înfăptui în viitor. (< fr. perspectif, lat. perspectivus, /II/ fr. perspective)

PERSPECTÍVĂ ~e f. 1) Aspect agreabil al unui colț de natură văzut de la o anumită distanță. 2) Aspect al unui obiect văzut din depărtare. ~a porților orașului. 3) Modalitate de interpretare; punct de vedere. Fenomen social cercetat în ~ istorică. 4) mat. Reprezentare tridimensională a unui obiect, reprodusă la scară diferită pe o suprafață plană, păstrând proporția dintre dimensiunile obiectului. 5) fig. Posibilitate de dezvoltare sau de realizare în viitorul apropiat. ◊ În (sau cu) ~ în (sau cu) viitor. [G.-D. perspectivei] /<fr. perspective

perspectivă f. 1. arta de a reprezenta obiecte după diversele aspecte ce produce depărtarea; 2. aspectul obiectelor văzute la distanță: o perspectivă încântătoare; 3. fig. eveniment posibil în viitor: orice soldat are perspectiva de a ajunge general; în perspectivă, la o depărtare oarecare, fig. în viitor.

*perspectív, -ă adj. (lat. perspectivus, d. perspícere, -spectum, a privi pin [!], a privi adînc. V. re-spectiv). Pict. Care arată un obĭect în perspectivă: plan, desemn [!] perspectiv. Relativ la perspectivă: efectu perspectiv. Perspectivă f., pl. e (nlat. perspectiva, subînț. ars, artă). Arta de a reprezenta obĭectele după diversele aspecte ale depărtăriĭ și pozițiuniĭ: legile perspectiveĭ. Aspect, priveliște: frumoasa perspectivă a munților, a măriĭ. Perspectivă lineară, aceĭa care regulează direcțiunea și dimensiunea liniilor. Perspectivă aeriană, figurată pin [!] degradarea colorilor [!]. Fig. Lucru plăcut (orĭ neplăcut) care ți se poate întîmpla, pe care-l sperĭ (saŭ de care te temĭ): orĭ-ce soldat are perspectiva de a ajunge general, în această carieră n´aĭ nicĭ nicĭ o perspectivă, o urîtă perspectivă îl așteaptă pe acest cartofor. În perspectivă, într´un viitor apropiat: el e profesor universitar în perspectivă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PERSPECTÍVĂ s. 1. priveliște, vedere, (înv. și reg.) priveálă, (înv.) prospéct. (Avem o ~ minunată spre mare.) 2. viziune. (Are o ~ clară asupra dezvoltării economice.) 3. (înv.) prospéct, (fig.) orizónt. (Ce ~ are acest tînăr?)

perspectívă s. v. BINOCLU. OCHEAN.