11 definiții pentru personificație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSONIFICÁȚIE, personificații, s. f. (Înv.) Personificare. – Din fr. personnification.

PERSONIFICÁȚIE, personificații, s. f. (Înv.) Personificare. – Din fr. personnification.

personificație sf [At: NEGULICI / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr personification] 1 (Înv) Prezentare a trăsăturilor unei persoane. 2 (Urmat de determinări în genitiv) Personificare (5).

PERSONIFICAȚÍE, personificații, s. f. (Învechit) Personificare. Istoria d-lui Ilariu e personificația unui sistem. RUSSO, O. 58.

PERSONIFICÁȚIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ Formă de halucinație constând în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, întâlnită în cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification].

PERSONIFICÁȚIE s. f. personificare. ◊ formă de halucinație în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, în cazuri de delir. (< fr. personnification)

personificațiune sf vz personificație

*personificațiúne f. (fr. personification). Acțiunea de a personifica. Lucru personificat. Ret. Prozopopeĭe. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

personificație (înv.) (-ți-e) s. f., art. personificația (-ți-a), g.-d. art. personificației; pl. personificații, art. personificațiile (-ți-i-)

personificáție s. f. (sil. -ți-e), art. personificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. personificáției; pl. personificáții, art. personificáțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERSONIFICÁȚIE s. v. incarnare, întruchipare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare.

personificație s. v. INCARNARE. ÎNTRUCHIPARE. ÎNTRUPARE. PERSONIFICARE. REPREZENTARE. SIMBOLIZARE.

Intrare: personificație
personificație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • personificație
  • personificația
plural
  • personificații
  • personificațiile
genitiv-dativ singular
  • personificații
  • personificației
plural
  • personificații
  • personificațiilor
vocativ singular
plural
personificațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • personificațiune
  • personificațiunea
plural
  • personificațiuni
  • personificațiunile
genitiv-dativ singular
  • personificațiuni
  • personificațiunii
plural
  • personificațiuni
  • personificațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

personificație, personificațiisubstantiv feminin

  • 1. învechit Personificare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: personificare
    • format_quote Istoria d-lui Ilariu e personificația unui sistem. RUSSO, O. 58. DLRLC
    • 1.1. Formă de halucinație constând în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, întâlnită în cazuri de delir. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.