personalism sn [At: GHEREA, ST. CR. III, 96 / Pl: (rar) ~e / E: fr personnalisme, ger Personalismus] 1 Atitudine a cuiva care ia în considerație numai punctele de vedere și interesele personale (1) Si: subiectivism. 2 Curent în filozofia contemporană care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu voință, conștiință de sine etc. și subordonate lui Dumnezeu, ca ființă supremă.