perper sm [At: MOXA, 374 / V: părpăr / Pl: ~i / E: ngr ὑπέρπυρον] 1 Monedă bizantină de aur, care a circulat, bătută cu stemă proprie, și în țările române, în secolele al XlV-lea și al XV-lea. 2 (Îf părpăr; șîs ~pe vii, ~ de bute) Impozit pe vii și pe vin, care se plătea în perperi (1) în Țara Românească Si: (înv) perperit.