permanență sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~ție, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr permanence] 1-2 Însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen etc. de a fi permanent (1-2). 3-4 (Calitate a) ceea ce este durabil. 5 Durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. 6 (Înv; îs) Carte de ~ Act prin care se aprobă stabilirea cuiva într-o localitate. 7 (Îlav) De ~ De serviciu. 8 (Îal) În exercițiul funcțiunii. 9 (Îlav) În ~ Mereu. 10 (Îal) Fără întrerupere Si: continuu. 11 (Ccr) Serviciu însărcinat cu asigurarea funcționării neîntrerupte a unei instalații, instituții etc. 12 Însușire definitorie a unei familii, a unui neam, care se transmite din generație în generație.