periodizare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 162, 7/1 / P: ~ri-o~ / Pl: ~zări / E: periodiza] 1 Împărțire în perioade (20). 2-3 (Mod de) împărțire în perioade (16) a elementelor chimice.

PERIODIZARE, periodizări, s. f. Acțiunea de a periodiza; stabilirea perioadelor în cadrul unei discipline cu caracter istoric. Studiul legilor interne ne ajută la periodizarea istoriei limbii. MACREA, F. 19.

PERIODIZARE s.f. Acțiunea de a periodiza și rezultatul ei. [< periodiza].

periodiza vt [At: DM / P: ~ri-o~ / Pzi: ~zez / E: perioadă + -iza] 1 A stabili perioade în cadrul unei discipline cu caracter istoric. 2 (Pex) A împărți pe perioade (20) un fenomen, un proces, pentru a le studia, sau o activitate, pentru a o organiza.

PERIODIZA, periodizez, vb. I. Tranz. A stabili perioade în cadrul unei discipline cu caracter istoric, a împărți pe perioade o știință socială.

PERIODIZA vb. I. tr. A împărți pe perioade o disciplină cu caracter istoric. [Cf. germ. periodisieren].

PERIODIZA vb. tr. a împărți pe perioade o disciplină cu caracter istoric. (< germ. periodisieren)

A PERIODIZA ~ez tranz. (evoluția unor fenomene sau a unor științe) A împărți pe perioade. [Sil. ri-o-] /perioadă + suf. ~iza

periodizare (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. periodizării; pl. periodizări

periodizare (-ri-o-) s. f., g.-d. art. periodizării; pl. periodizări

periodizare s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. periodizării; pl. periodizări

periodiza (a ~) (desp. -ri-o-) vb., ind. prez. 1 sg. periodizez, 3 periodizează; conj. prez. 1 sg. să periodizez, 3 să periodizeze

periodiza (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 periodizează

periodiza vb. (sil. -ri-o-), ind. prez. 1 sg. periodizez, 3 sg. și pl. periodizează