perinoc sn [At: DAMÉ, T. 9 / V: (reg) ~og, ~rn~, ~rnog, ~rnuc, pir~ / Pl: ~oace / E: rs перенога „stinghie, reazem”] 1 Piesă de lemn fasonată, așezată pe podul osiei carului sau căruței și prinsă de aceasta prin legături de oțel. 2 (Reg) Scaun. 3 (Reg) Pod al osiei de la car sau căruță. 4 (Buc) Bucată de lemn groasă de 10-15 cm, care servește la înlocuirea vârtejelor la telega cu care sunt transportați buștenii. 5 (Reg) Bucată de lemn pe care se sprijină broasca de la roata morii Si: (reg) pernă. 6 (Reg) Bucată mică de lemn pe care se sprijină un capăt al grindeiului de la plug Si: (reg) căpătâi.