15 definiții pentru periferie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERIFERÍE, periferii, s. f. (Adesea fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊ Loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanță redusă; c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie.

PERIFERÍE, periferii, s. f. (Adesea fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊ Loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanță redusă; c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie.

periferie sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 144 / Pl: ~ii / E: lat peripheria, ger Peripherie, fr périphérie] 1 Ținut mărginaș sau limitrof al unei țări, al unei unități teritoriale etc. în raport cu centrul sau cu capitala ei. 2 (Pgn; înv) Provincie. 3 (Îla) De ~ Provincial. 4 Cartier situat la marginea unui oraș, în raport cu centrul acestuia Si: mahala1. 5 (Îla) De ~ Periferic. 6 (Fig; îal) De mică importanță. 7 (Fig; îal) De calitate scăzută. 8 (Fig; îal) De mâna a doua. 9 Punct, zonă etc. depărtat de centru sau de un punct de referință Si: margine. 10 (Asr) Curbă închisă care delimitează o figură geometrică sau o suprafață Si: circumferință. 11 (Pex; înv) Perimetru. 12 (Înv) Suprafață cuprinsă într-o astfel de curbă sau într-un perimetru.

PERIFERÍE, periferii, s. f. (Cu sens colectiv) Cartiere situate la marginea unui oraș. La periferie, unde unii viețuiesc ca gunoaiele, s-au deschis ferestrele. SAHIA, N. 64. Fig. Îi părea satul acela pierdut undeva, la periferia civilizației. C. PETRESCU, A. 318. ♦ (Geom.) Curbă închisă care limitează o figură.

PERIFERÍE s.f. Cartierele mărginașe ale unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. ♦ Suprafața exterioară a unui corp solid. ♦ Contur al unei figuri curbilinii; circumferință. [Gen. -iei. / cf. fr. périphérie, it. periferia < lat., gr. peripheria – circumferință < peri – împrejur, pherein – a purta].

PERIFERÍE s. f. 1. cartier mărginaș al unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. 2. suprafața exterioară a unui corp solid. ◊ contur al unei figuri curbilinii; circumferință. (< fr. périphérie, lat., gr. peripheria)

PERIFERÍE ~i f. Parte situată la margine. ◊ De la ~ a) din provincie; provincial; b) de mică importanță. [G.-D. periferiei] /<lat. péripheria, fr. périphérie, germ. Peripherie

periferie f. conturul unei figuri curbilinii.

*periferíe f. (fr. périphérie, lat. peripheria, d. vgr. periphéreia, d. peri, în prejur, și phéro, port). Geom. Marginea uneĭ figurĭ rătunde. Marginea unuĭ loc cam rătund: periferia unuĭ oraș, uneĭ bube.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

periferíe s. f., art. perifería, g.-d. art. periferíei; pl. periferíi, art. periferíile

periferíe s. f., art. perifería, g.-d. art. periferíei; pl. periferíi, art. periferíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERIFERÍE s. 1. mahala, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.) 2. v. margine.

PERIFERÍE s. v. cerc, circumferintă, provincie.

periferie s. v. CERC. CIRCUMFERINȚĂ. PROVINCIE.

PERIFERIE s. 1. mahala, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.) 2. barieră, mahala, margine. (Să ne oprim la ~ Bucureștiului.)

Intrare: periferie
periferie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • periferie
  • periferia
plural
  • periferii
  • periferiile
genitiv-dativ singular
  • periferii
  • periferiei
plural
  • periferii
  • periferiilor
vocativ singular
plural