7 definiții pentru pergolă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÉRGOLĂ, pergole, s. f. Construcție ușoară într-un parc sau într-o grădină, formată dintr-o rețea de grinzi de lemn susținute de șiruri de coloane, de stâlpi pe care se întind plante agățătoare decorative. – Din fr., it. pergola.

PÉRGOLĂ, pergole, s. f. Construcție ușoară într-un parc sau într-o grădină, formată dintr-o rețea de grinzi de lemn susținute de șiruri de coloane, de stâlpi pe care se întind plante agățătoare decorative. – Din fr., it. pergola.

PERGÓLĂ, pergole, s. f. Construcție într-un parc sau într-o grădină, formată dintr-o rețea de grinzi de lemn susținute de coloane pe care se ridică plante agățătoare. Ședea... sub o pergolă de trandafiri, pe terasă, în fața mării. CAMIL PETRESCU, T. II 96.

PÉRGOLĂ s.f. (Arhit.) Construcție din grinzi de lemn susținute de coloane, folosite în parcuri și grădini pentru a se ridica pe ele plantele agățătoare. [< it., fr. pergola].

PÉRGOLĂ s. f. construcție ușoară din grinzi de lemn susținute pe coloane, folosite în parcuri și grădini pentru a se ridica pe ele plantele agățătoare. (< fr., it. pergola)

PÉRGOLĂ ~e f. Construcție ușoară într-un parc sau într-o grădină, constând dintr-o rețea de grinzi susținute de piloni, pe care se întind plante agățătoare decorative. /<fr., it. pergola


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pérgolă s. f., g.-d. art. pérgolei; pl. pérgole

pérgolă s. f., g.-d. art. pérgolei; pl. pérgole

Intrare: pergolă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pergolă
  • pergola
plural
  • pergole
  • pergolele
genitiv-dativ singular
  • pergole
  • pergolei
plural
  • pergole
  • pergolelor
vocativ singular
plural