perfectiv, ~ă a [At: IORDAN, G. 206 / Pl: ~i, ~e / E: fr perfectif, ger perfektiv] 1 (Grm; d. aspectul verbelor, îoc imperfectiv) Care exprimă acțiunea verbelor, eliminând noțiunea de durată și de depășire și insistând asupra începutului și sfârșitului sau a rezultatului acțiunii. 2 (D. verbe) Care are aspect perfectiv (1).