2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.
PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
perfecta vt [At: BUL. FIL. II, 225 / Pzi: ~tez / E: perfect2] 1 (C. i. tranzacții, acorduri) A definitiva. 2 (C. i. tranzacții, acorduri) A desăvârși în condiții foarte bune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tranzacții, acorduri, pacte) A desăvîrși, a încheia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERFECTA vb. I. tr. A definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). [Cf. it. perfettare, fr. parfaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERFECTA vb. tr. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). (< perfect)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PERFECTA ~ez tranz. (acorduri, tranzacții etc.) A aduce la o formă definitivă; a definitiva. /Din perfect
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
perfecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perfectez, 3 perfectează; conj. prez. 1 sg. să perfectez, 3 să perfecteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
perfecta (a ~) vb., ind. prez. 3 perfectează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
perfecta vb., ind. prez. 1 sg. perfectez, 3 sg. și pl. perfectează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PERFECTA vb. a încheia. (A ~ un acord.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
perfecta, perfectezverb
- 1. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: definitiva desăvârși încheia
etimologie:
- perfect DEX '09 DEX '98 MDN '00