2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.

PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.

perfecta vt [At: BUL. FIL. II, 225 / Pzi: ~tez / E: perfect2] 1 (C. i. tranzacții, acorduri) A definitiva. 2 (C. i. tranzacții, acorduri) A desăvârși în condiții foarte bune.

PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tranzacții, acorduri, pacte) A desăvîrși, a încheia.

PERFECTA vb. I. tr. A definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). [Cf. it. perfettare, fr. parfaire].

PERFECTA vb. tr. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). (< perfect)

A PERFECTA ~ez tranz. (acorduri, tranzacții etc.) A aduce la o formă definitivă; a definitiva. /Din perfect

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perfecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perfectez, 3 perfectea; conj. prez. 1 sg. să perfectez, 3 să perfecteze

perfecta (a ~) vb., ind. prez. 3 perfectea

perfecta vb., ind. prez. 1 sg. perfectez, 3 sg. și pl. perfectea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERFECTA vb. a încheia. (A ~ un acord.)

Intrare: perfectat
perfectat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perfectat
  • perfectatul
  • perfectatu‑
  • perfecta
  • perfectata
plural
  • perfectați
  • perfectații
  • perfectate
  • perfectatele
genitiv-dativ singular
  • perfectat
  • perfectatului
  • perfectate
  • perfectatei
plural
  • perfectați
  • perfectaților
  • perfectate
  • perfectatelor
vocativ singular
plural
Intrare: perfecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perfecta
  • perfectare
  • perfectat
  • perfectatu‑
  • perfectând
  • perfectându‑
singular plural
  • perfectea
  • perfectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perfectez
(să)
  • perfectez
  • perfectam
  • perfectai
  • perfectasem
a II-a (tu)
  • perfectezi
(să)
  • perfectezi
  • perfectai
  • perfectași
  • perfectaseși
a III-a (el, ea)
  • perfectea
(să)
  • perfecteze
  • perfecta
  • perfectă
  • perfectase
plural I (noi)
  • perfectăm
(să)
  • perfectăm
  • perfectam
  • perfectarăm
  • perfectaserăm
  • perfectasem
a II-a (voi)
  • perfectați
(să)
  • perfectați
  • perfectați
  • perfectarăți
  • perfectaserăți
  • perfectaseți
a III-a (ei, ele)
  • perfectea
(să)
  • perfecteze
  • perfectau
  • perfecta
  • perfectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perfecta, perfectezverb

etimologie:
  • perfect DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.