15 definiții pentru peregrinaj peregrinagiu pelegrinagiu pelegrinaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEREGRINÁJ, peregrinaje, s. n. (Rar) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinágiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio.

peregrinaj sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 423 / V: (înv) pelegrinagiu (Pl: ~gii), pele~, ~agiu (Pl: ~gii) / Pl: ~e / E: peregrin + -aj cf it pellegrinaggio] (Înv) 1-2 Pelerinaj (1-2). 3 Peregrinare.

PEREGRINÁJ, peregrinaje, s. n. (Înv.) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinágiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio.

PEREGRINÁJ, peregrinaje, s. n. (Învechit; și în forma peregrinagiu) Pelerinaj. De cîte ori am urcat muntele Arnotei, unde mormîntul lui [Matei Basarab]... stă ascuns într-o modestă capelă, aleasă chiar de dînsul pentru ultimu-i locaș, am simțit în mine cucernica mulțumire ce inspiră credincioșilor un peregrinagiu la locurile sfinte. ODOBESCU, S. I 439. Îmi pare bine că te-ai întors sănătos din peregrinagiile ce ai făcut la munți și peste munți. ALECSANDRI, S. 110. – Variantă: peregrinágiu s. n.

PEREGRINÁJ s.n. 1. (Liv.) Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Cf. it. pellegrinaggio].

PEREGRINÁJ s. n. peregrinare. (după it. pellegrinagio)

PEREGRINÁJ ~e n. rel. Călătorie făcută de credincioși într-un loc considerat sfânt; hagialâc; pelerinaj. /peregrin + suf. ~aj

PEREGRINÁGIU s. n. v. peregrinaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peregrináj (călătorie lungă) (rar) (-re-gri-) s. n., pl. peregrináje

peregrináj s. n. (sil. -gri-), pl. peregrináje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: peregrinaj
peregrinaj substantiv neutru
  • silabație: pe-re-gri-naj info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peregrinaj
  • peregrinajul
  • peregrinaju‑
plural
  • peregrinaje
  • peregrinajele
genitiv-dativ singular
  • peregrinaj
  • peregrinajului
plural
  • peregrinaje
  • peregrinajelor
vocativ singular
plural
peregrinagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peregrinagiu
  • peregrinagiul
  • peregrinagiu‑
plural
  • peregrinagii
  • peregrinagiile
genitiv-dativ singular
  • peregrinagiu
  • peregrinagiului
plural
  • peregrinagii
  • peregrinagiilor
vocativ singular
plural
pelegrinagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pelegrinaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peregrinaj peregrinagiu pelegrinagiu pelegrinaj rar

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • De cîte ori am urcat muntele Arnotei, unde mormîntul lui [Matei Basarab]... stă ascuns într-o modestă capelă, aleasă chiar de dînsul pentru ultimu-i locaș, am simțit în mine cucernica mulțumire ce inspiră credincioșilor un peregrinagiu la locurile sfinte. ODOBESCU, S. I 439.
      surse: DLRLC
    • Îmi pare bine că te-ai întors sănătos din peregrinagiile ce ai făcut la munți și peste munți. ALECSANDRI, S. 110.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Peregrin + sufix -aj.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba italiană pellegrinaggio
    surse: DEX '09 DEX '98 DN