*percúrs n., pl. urĭ (d. lat. percursus, după fr. parcours. V. curs, concurs). Întinderea uneĭ liniĭ, unuĭ drum, uneĭ călătoriĭ, traĭect, drum străbătut: percursu uneĭ căĭ ferate, unuĭ fluviŭ, uneĭ armate, unuĭ glonț pin aer. A avea liber parcurs, a avea permisiune de străbătut, a avea liberă trecere. – Ob., dar nu maĭ bine, parcurs (după fr.).