2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCIUNÁT, -Ă, perciunați, -te, adj. Care poartă perciuni, cu perciuni. – Din perciune.

PERCIUNÁT, -Ă, perciunați, -te, adj. Care poartă perciuni, cu perciuni. – Din perciune.

perciunat, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~ați, ~e / E: perciune] 1 a Care poartă perciuni Si: (rar) perciunos (1). 2-3 smf, a (Om) cu perciuni Si: (rar) perciunos (2-3). 4 smf (Dep) Evreu.

PERCIUNÁT, -Ă, perciunați, -te, adj. Care are sau poartă perciuni.

perciunat a. și m. 1. care poartă perciuni; 2. fam. (ironic) evreu bigot.

percĭunát, -ă adj. (d. percĭun). Iron. Care poartă percĭunĭ (Jidan). Subst. Un percĭunat, un Jidan.

perciuna vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~nez / E: perciune] (Mol; c. i. vârful cuielor) A îndoi după ce a străpuns o scândură Si: (reg) a împerciuna.

percĭunéz v. tr. (turc. perčin, acțiunea de a percĭuna). Est. Îndoĭ (ca să nu maĭ ĭasă) capătu unuĭ piron care a străpuns lemnu. – Și împ-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perciunát adj. m., pl. perciunáți; f. perciunátă, pl. perciunáte

perciunát adj. m., pl. perciunáți; f. sg. perciunátă, pl. perciunáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERCIUNÁT adj. (rar) perciunos. (Om ~.)

PERCIUNAT adj. (rar) perciunos. (Om ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

perciuná, perciunéz, vb. I (reg.; despre vârful cuielor) a îndoi după strângerea scândurei; a împerciuna.

Intrare: perciunat
perciunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perciunat
  • perciunatul
  • perciunatu‑
  • perciuna
  • perciunata
plural
  • perciunați
  • perciunații
  • perciunate
  • perciunatele
genitiv-dativ singular
  • perciunat
  • perciunatului
  • perciunate
  • perciunatei
plural
  • perciunați
  • perciunaților
  • perciunate
  • perciunatelor
vocativ singular
plural
Intrare: perciuna
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perciuna
  • perciunare
  • perciunat
  • perciunatu‑
  • perciunând
  • perciunându‑
singular plural
  • perciunea
  • perciunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perciunez
(să)
  • perciunez
  • perciunam
  • perciunai
  • perciunasem
a II-a (tu)
  • perciunezi
(să)
  • perciunezi
  • perciunai
  • perciunași
  • perciunaseși
a III-a (el, ea)
  • perciunea
(să)
  • perciuneze
  • perciuna
  • perciună
  • perciunase
plural I (noi)
  • perciunăm
(să)
  • perciunăm
  • perciunam
  • perciunarăm
  • perciunaserăm
  • perciunasem
a II-a (voi)
  • perciunați
(să)
  • perciunați
  • perciunați
  • perciunarăți
  • perciunaserăți
  • perciunaseți
a III-a (ei, ele)
  • perciunea
(să)
  • perciuneze
  • perciunau
  • perciuna
  • perciunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perciunat

  • 1. Care poartă perciuni, cu perciuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: perciunos

etimologie:

  • perciune
    surse: DEX '98 DEX '09