percepție sf [At: IORGOVICI, O. 50/3 / V: (înv) ~iune, (reg) ~cecție, ~ceție, (pmz) precepție, price~ / Pl: ~ii / E: lat preceptio, -onis, fr perception] 1 Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în conștiința omului în totalitatea însușirilor lor, ca un ansamblu unitar. 2 Imagine rezultată din percepție (1). 3 (Pex) Facultate de a percepe fenomenele lumii exterioare. 4 (Pex) Înțelegere. 5 (Pex) Înregistrare. 6 (Pex) Sesizare a unor nuanțe, detalii sau sunete vagi. 7 (Fin; înv) Instituție de stat care încasa impozitele sau taxele oficiale Si: (Trs) perceptorat (1), perceptorie (1). 8 (Fin; înv) Clădire în care își avea sediul percepția (7) Si: (Trs) pereceptorat (2), percepție (2). 9 (Îs) Agent de ~ Perceptor. 10 (Pex) Percepere (8). 11 (Pex) Funcție de perceptor. corectat(ă)