PERCAL, percale, s. n. (Înv.) Pânză de bumbac subțire și netedă. – Din germ. Perkal, fr. percale.

percal sn [At: GOLESCU, Î. 135 / V: (reg) par~, parcală sf / Pl: ~e și ~uri / E: ger Perkal, fr percale] (Iuz) 1 Țesătură ușoară de bumbac, folosită mai ales la confecționarea cămășilor. 2 (Lpl) Diferite sorturi de percal (1).

PERCAL, percale, s. n. Pânză de bumbac subțire și netedă. – Din germ. Perkal, fr. percale.

PERCAL s. n. (Învechit) Pînză de bumbac deasă, subțire și netedă. Mărfuri felurite:.. stambă, madipolon, chembrică, percal. CHIRIȚESCU, GR. 197.

PERCAL s.n. Țesătură de bumbac albă și foarte fină, folosită pentru confecționarea cămășilor. [< fr. percale].

PERCAL s. n. țesătură de bumbac albă și foarte fină, pentru confecționarea cămășilor. (< germ. Perkal, fr. percale)

PERCAL ~e n. 1) Pânză fină de bumbac, rezistentă, folosită, mai ales, la confecționarea parașutelor și a coșurilor de pernă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de pânze. /<germ. Perkal, fr. percale

percal n. țesetură de bumbac foarte fină și compactă.

*percál n., pl. urĭ și e (fr. percale [f.], d. pers, parkala). Un fel de pînză de bumbac netedă, fină și deasă, un fel de cit maĭ bun, azĭ dispărut din comerciŭ.

parcal sn vz percal

parcală sf vz percal

percal (înv.) s. n., (sorturi) pl. percale

percal (înv.) s. n., (sorturi) pl. percale

percal s. n., (sorturi) pl. percale