13 definiții pentru percal parcal parcală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCÁL, percale, s. n. (Înv.) Pânză de bumbac subțire și netedă. – Din germ. Perkal, fr. percale.

percal sn [At: GOLESCU, Î. 135 / V: (reg) par~, parca sf / Pl: ~e și ~uri / E: ger Perkal, fr percale] (Iuz) 1 Țesătură ușoară de bumbac, folosită mai ales la confecționarea cămășilor. 2 (Lpl) Diferite sorturi de percal (1).

PERCÁL, percale, s. n. Pânză de bumbac subțire și netedă. – Din germ. Perkal, fr. percale.

PERCÁL s. n. (Învechit) Pînză de bumbac deasă, subțire și netedă. Mărfuri felurite:.. stambă, madipolon, chembrică, percal. CHIRIȚESCU, GR. 197.

PERCÁL s.n. Țesătură de bumbac albă și foarte fină, folosită pentru confecționarea cămășilor. [< fr. percale].

PERCÁL s. n. țesătură de bumbac albă și foarte fină, pentru confecționarea cămășilor. (< germ. Perkal, fr. percale)

PERCÁL ~e n. 1) Pânză fină de bumbac, rezistentă, folosită, mai ales, la confecționarea parașutelor și a coșurilor de pernă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de pânze. /<germ. Perkal, fr. percale

percal n. țesetură de bumbac foarte fină și compactă.

*percál n., pl. urĭ și e (fr. percale [f.], d. pers, parkala). Un fel de pînză de bumbac netedă, fină și deasă, un fel de cit maĭ bun, azĭ dispărut din comerciŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

percál (înv.) s. n., (sorturi) pl. percále

percál s. n., (sorturi) pl. percále

Intrare: percal
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percal
  • percalul
  • percalu‑
plural
  • percale
  • percalele
genitiv-dativ singular
  • percal
  • percalului
plural
  • percale
  • percalelor
vocativ singular
plural
parcal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parcală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)