PEPELEA < sl. пeпeлъ „cenușă”. 1. Pepele (Mar). 2. Pepel/ea (16 A II 95, III 25); diac (Băl I); – scriitor (Sd XI 272); – din Bîrsa (Sd X); – Hireș (Sd VII 364); – Sava (17 A V 313); – Ionașco, mold. 1661 (RI II 142); – țig. (Sd XVI 297; Viciu 16); Pepelești s. 3. Pepeala b. (Sd XVI 296 – 7). 4. Pepelit b. (16 B IV 491). 5. Echivalent: Cenușă, poreclă (Sc) și Cenușear b. (Ard); Cenușăreasa.