PENTICOSTÁLI (< engl.) s. m. pl. Adepții unei secte creștine protestante^[1] a cărei doctrină s-a constituit în jurul tradiției sărbătorii numite „Cincizecime”, descrise în „Faptele Apostolilor”, ziua primirii darurilor de către apostoli (glosolalia, prorocia, vindecarea bolilor prin punerea mâinilor) și pe care orice credincios trebuie să o retrăiască individual, dobândind el însuși acele daruri. P. au apărut la începutul sec. 20 în S.U.A. (Los Angeles), doctrina lor răspândindu-se apoi în țările Europei, ulterior și în America Latină și Asia; numărul lor, în creștere rapidă, ajunge în prezent la aproximativ 60 mil. de adepți. Cultul lor constă în reuniuni entuziaste, cu cântece, discursuri spontane, prorociri povestiri de convertiri și vindecări, punerea mâinilor. Textul biblic este interpretat adesea în manieră fundamentalistă.