pentateuh sn [At: DRLU / V: (înv) ~uc / S și: ~uch / Pl: ~uri / E: lat Pentateuchus, ngr πεντατεῦχος, fr pentateuque] Biblie care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament, atribuite de tradițiile iudaică și creștină conducătorului și legislatorului poporului evreu, Moise.