pentametru sm [At: VĂCĂRESCUL, ap. GÁLDI, M. PHAN. 224 / V: (înv) ~nda~ / Pl: ~ri / E: ngr πεντάμετρον, fr pentamètre] (Lit; Ant) Vers alcătuit din cinci picioare, care formează două emistihuri, fiecare de două picioare și jumătate, adică doi dactili și o silabă lungă, și care, asociat de un hexametru, formează distihul elegiac.