penitență sf [At: CALENDARIU (1794), 30/15 / V: (înv) ~ție, ~tință / Pl: ~țe / E: lat poenitentia, fr pénitence, it penitenza] 1 (Rar) Pocăință. 2 (Bis) Pedeapsă, constând mai ales din post și rugăciuni, impusă de preot, în urma spovedaniei celui care a păcătuit Si: canon. 3 (Spc) Privațiuni și chinuri trupești pe care unii călugări și le impun, ducând o viață ascetică. 4 (Pex) Viață ascetică, plină de privațiuni, pe care și-o impune cineva. 5 (Pgn) Pedeapsă (2). 6 (Rar; îs) Haine (sau straie) de ~ Haine negre din țesătură groasă, purtate de călugării asceți care practică penitența (3). 7 (Îe) A face ~ A executa canonul impus de preotul confesor pentru ispășirea păcatelor. 8 (Fig; rar) Privațiuni cauzate de sărăcie. 9 Abstinență.