peneplenă sf [At: ONCESCU, G. 36 / Pl: ~ne / E: fr pénéplaine] (Glg) Formă de relief relativ netedă, larg ondulată, cu porțiuni mai înalte, rezultată în urma acțiunii de nivelare, prin eroziune și denudație, exercitate asupra regiunilor muntoase de cutări vechi.

PENEPLENĂ s.f. Suprafață plană sau ușor ondulată, care rezultă din eroziunea fluvială a unui teren muntos. [< fr. pénéplaine < lat. paene – aproape, fr. plaine – cîmpie].

PENEPLENĂ s. f. suprafață plană sau ușor ondulată din eroziunea fluvială a unui teren muntos. (< fr. pénéplaine)

PENEPLENĂ ~e f. Suprafață de teren plană sau ușor ondulată, care se formează în urma eroziunii și transformării materialului dintr-o regiune. /<fr. pénéplaine

peneplenă (desp. -ne-ple-) s. f., g.-d. art. peneplenei; pl. peneplene

peneplenă (-ne-ple-) s. f., g.-d. art. peneplenei; pl. peneplene

peneplenă s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. peneplenei; pl. peneplene

peneplenă, (engl.= peneplain) arie geomorfologica reprezentând un relief f.slab accidentat, caracterizat prin suprafețe ondulate (denivelări ușoare străbătute de cursuri de apă cu pantă mică. P. a rezultat în urma unui proces de eroziune și modelare foarte îndelungat. Un exemplu: Dobrogea centrală.