2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÉNĂ, pene, s. f. (Înv.) Pedeapsă. – Din lat. poena, fr. peine.

PÉNĂ, pene, s. f. (Înv.) Pedeapsă. – Din lat. poena, fr. peine.

pe sf [At: ASACHI, Î. 25/2 / V: pi[1] / Pl: ~ne / E: lat poena, fr peine] (Ltî) 1 Pedeapsă (5). 2 Amendă.

  1. Judecând după referința încrucișată, această variantă ar trebui să sune: pâ2 LauraGellner

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.

pâ2[1] sf vz penă

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: pi LauraGellner

pena vt [At: MON. OF. (1906), 31 / E: penă] 1-2 (Jur; rar) A penaliza (1-2).

PENÁ vb. I. tr. (Jur.) A penaliza. [< fr. peiner].

PENÁ vb. tr. (jur.) a penaliza. (< fr. peiner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pénă (înv.) s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne

pénă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne

pená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 peneáză

pená vb., ind. prez. 1 sg. penéz, 3 sg. și pl. peneáză

Intrare: penă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pe
  • pena
plural
  • pene
  • penele
genitiv-dativ singular
  • pene
  • penei
plural
  • pene
  • penelor
vocativ singular
plural
Intrare: pena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pena
  • penare
  • penat
  • penatu‑
  • penând
  • penându‑
singular plural
  • penea
  • penați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • penez
(să)
  • penez
  • penam
  • penai
  • penasem
a II-a (tu)
  • penezi
(să)
  • penezi
  • penai
  • penași
  • penaseși
a III-a (el, ea)
  • penea
(să)
  • peneze
  • pena
  • penă
  • penase
plural I (noi)
  • penăm
(să)
  • penăm
  • penam
  • penarăm
  • penaserăm
  • penasem
a II-a (voi)
  • penați
(să)
  • penați
  • penați
  • penarăți
  • penaserăți
  • penaseți
a III-a (ei, ele)
  • penea
(să)
  • peneze
  • penau
  • pena
  • penaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

penă

etimologie:

pena

etimologie: