pelvian, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 67/2 / V: (înv) ~ien / P: ~vi-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr pelvien] 1 Care aparține pelvisului. 2 Privitor la pelvis. 3 Din regiunea pelvisului. 4 (Îs) Oase ~iene Oase care formează bazinul omului și al animalelor vertebrate superioare. 5 (Îs) Centură ~ă Centură osoasă formată din cele două oase coxale care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală. 6 (Med; îs) Prezentare (sau prezentație, poziție) ~ă Poziție a fătului la naștere, cu bazinul înainte.

PELVIAN, -Ă, pelvieni, -e, adj. (Anat.; în expr.) Oase pelviene = oasele care formează bazinul animalelor vertebrate superioare. Prezentare pelviană = prezentarea fătului, la naștere, cu bazinul înainte. – Pronunțat: -vi-an.

PELVIAN, -Ă adj. (Anat.) Care aparține pelvisului, al pelvisului; centură pelviană = totalitatea oaselor care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pelvien].

PELVIAN, -Ă adj. al pelvisului. ♦ centură ~ă = totalitatea oaselor care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală; membre ~ ene = membrele posterioare la nevertebrate; prezentație ~ă = poziție a fătului, la naștere, cu bazinul înainte. (< fr. pelvien)

PELVIAN ~ană (~eni, ~ene) Care ține de pelvis; din regiunea pelvisului. ◊ Centură ~ană oasele ce formează bazinul (la om și la animalele superioare). Poziție (sau prezentare) ~ană poziție anormală a fătului la naștere, cu bazinul înainte. [Sil. -vi-an] /<fr. pelvien

pelvien, ~ă a vz pelvian

pelvian (desp. -vi-an) adj. m., pl. pelvieni (desp. -vi-eni); f. pelviană, pl. pelviene

pelvian (-vi-an) adj. m., pl. pelvieni (-vi-eni); f. pelviană, pl. pelviene

pelvian adj. m. (sil. -vi-an), pl. pelvieni (sil. -vi-eni); f. sg. pelviană, pl. pelviene