13 definiții pentru peltic pelteag peltec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PELTÍC, -Ă, peltici, -ce, adj. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite consoane; p. ext. (despre vorbire) care trădează o asemenea rostire defectuoasă. – Din tc. peltek.

PELTÍC, -Ă, peltici, -ce, adj. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite consoane; p. ext. (despre vorbire) care trădează o asemenea rostire defectuoasă. – Din tc. peltek.

peltic, ~ă a [At: POLIZU / V: (reg) ~teag, ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: tc peltek] 1 (D. oameni) Care rostește defectuos anumite consoane Si: sâsâit, (reg) cepeleag. 2 (D. vorbire, cuvinte etc.) Care reflectă rostirea defectuoasă a anumitor consoane.

PELTÍC, -Ă, peltici, -e, adj. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite sunete; care pronunță «s» și «z» în loc de «ș» și «j» (v. cepeleag, sîsîit); (despre vorbirea omului) care prezintă acest defect. Vorbea repede, cu un imperceptibil accent peltic.Nu mă considera nimeni o fetiță peltică și străvezie. G. M. ZAMFIRESCU, SP. M. N. II 194. Henrieta...prinse a vorbi cu ea [cu fetița] limba peltică a copiilor. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ (Adverbial) Vorbea moale, cam peltic, și ochii umezi niciodată nu se ținteau asupra omului. SADOVEANU, O. VI 138. E un om de treabă ginerele; dar e slab de înger. vorbește peltic. CARAGIALE, S. 81. ◊ (Substantivat) Sub această rubrică se așază «esercițiele de pronunțare», făcute în ciuda copiilor, gîngavilor și pelticilor. TEODORESCU, P. V. 258.

PELTÍC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care rostește cu greu și neclar unele consoane; cepeleag. 2) (despre vorbire) Care trădează o rostire defectuoasă. /<turc. peltek

peltic a. și m. care nu poate rosti unele litere. [Turc. PELTEK].

peltíc, -ă adj. (turc. peltek). Cepeleag, care nu poate pronunța unele litere ca ș, j, ț, în locu cărora pronunță s, z, th (grecesc). Adv. Ca pelticiĭ: a vorbi peltic. V. gîngav.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peltíc adj. m., pl. peltíci; f. peltícă, pl. peltíce

peltíc adj. m., pl. peltíci; f. sg. peltícă, pl. peltíce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PELTÍC adj. sâsâit, (Mold. și Transilv.) cepeleag, (Transilv. și Olt.) șișcav. (Om ~.)

PELTIC adj. sîsîit, (Mold. și Transilv.) cepeleag, (Transilv. și Olt.) șișcav. (Om ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

peltíc (peltícă), adj. – Sîsîit, cepeleag. – Mr., megl. peltec. Tc. peltek (Șeineanu, II, 288; Lokotsch 1646; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτέϰης, bg. peltek.Der. pelticie, s. f. (defectul omului peltic); peltici, vb. (a vorbi peltic); pelticărie, s. f. (vorbire peltică).

Intrare: peltic
peltic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peltic
  • pelticul
  • pelticu‑
  • pelti
  • peltica
plural
  • peltici
  • pelticii
  • peltice
  • pelticele
genitiv-dativ singular
  • peltic
  • pelticului
  • peltice
  • pelticei
plural
  • peltici
  • pelticilor
  • peltice
  • pelticelor
vocativ singular
plural
pelteag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peltec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peltic pelteag peltec

  • 1. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite consoane.
    exemple
    • Nu mă considera nimeni o fetiță peltică și străvezie. G. M. ZAMFIRESCU, SP. M. N. II 194.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Sub această rubrică se așază «esercițiele de pronunțare», făcute în ciuda copiilor, gîngavilor și pelticilor. TEODORESCU, P. V. 258.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre vorbire) Care trădează o asemenea rostire defectuoasă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Vorbea repede, cu un imperceptibil accent peltic.
        surse: DLRLC
      • Henrieta... prinse a vorbi cu ea [cu fetița] limba peltică a copiilor. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Vorbea moale, cam peltic, și ochii umezi niciodată nu se ținteau asupra omului. SADOVEANU, O. VI 138.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial E un om de treabă ginerele; dar e slab de înger... vorbește peltic. CARAGIALE, S. 81.
        surse: DLRLC

etimologie: