10 definiții pentru peltic

PELTÍC, -Ă, peltici, -ce, adj. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite consoane; p. ext. (despre vorbire) care trădează o asemenea rostire defectuoasă. – Din tc. peltek.

PELTÍC, -Ă, peltici, -ce, adj. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite consoane; p. ext. (despre vorbire) care trădează o asemenea rostire defectuoasă. – Din tc. peltek.

PELTÍC, -Ă, peltici, -e, adj. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite sunete; care pronunță «s» și «z» în loc de «ș» și «j» (v. cepeleag, sîsîit); (despre vorbirea omului) care prezintă acest defect. Vorbea repede, cu un imperceptibil accent peltic.Nu mă considera nimeni o fetiță peltică și străvezie. G. M. ZAMFIRESCU, SP. M. N. II 194. Henrieta...prinse a vorbi cu ea [cu fetița] limba peltică a copiilor. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ (Adverbial) Vorbea moale, cam peltic, și ochii umezi niciodată nu se ținteau asupra omului. SADOVEANU, O. VI 138. E un om de treabă ginerele; dar e slab de înger. vorbește peltic. CARAGIALE, S. 81. ◊ (Substantivat) Sub această rubrică se așază «esercițiele de pronunțare», făcute în ciuda copiilor, gîngavilor și pelticilor. TEODORESCU, P. V. 258.

peltíc adj. m., pl. peltíci; f. peltícă, pl. peltíce

PELTÍC adj. sâsâit, (Mold. și Transilv.) cepeleag, (Transilv. și Olt.) șișcav. (Om ~.)

peltíc (peltícă), adj. – Sîsîit, cepeleag. – Mr., megl. peltec. Tc. peltek (Șeineanu, II, 288; Lokotsch 1646; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτέϰης, bg. peltek.Der. pelticie, s. f. (defectul omului peltic); peltici, vb. (a vorbi peltic); pelticărie, s. f. (vorbire peltică).

PELTÍC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care rostește cu greu și neclar unele consoane; cepeleag. 2) (despre vorbire) Care trădează o rostire defectuoasă. /<turc. peltek

peltic a. și m. care nu poate rosti unele litere. [Turc. PELTEK].

peltíc, -ă adj. (turc. peltek). Cepeleag, care nu poate pronunța unele litere ca ș, j, ț, în locu cărora pronunță s, z, th (grecesc). Adv. Ca pelticiĭ: a vorbi peltic. V. gîngav.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

peltíc adj. m., pl. peltíci; f. sg. peltícă, pl. peltíce

PELTIC adj. sîsîit, (Mold. și Transilv.) cepeleag, (Transilv. și Olt.) șișcav. (Om ~.)

Intrare: peltic
peltic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peltic
  • pelticul
  • pelticu‑
  • pelti
  • peltica
plural
  • peltici
  • pelticii
  • peltice
  • pelticele
genitiv-dativ singular
  • peltic
  • pelticului
  • peltice
  • pelticei
plural
  • peltici
  • pelticilor
  • peltice
  • pelticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)