Definiția cu ID-ul 692585:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pelín m. (vsl. pelynŭ, pelynĭ, bg. sîrb. pelin, ngr. -inos). O plantă erbacee din familia compuselor, foarte aromatică, amară, tonică aperitivă, emenagogică și vermifugă, cu frunzele verzĭ albicĭoase (artemisia absinthium). S. n., pl. urĭ și e. Vin în care s’aŭ macerat frunze de pelin. Pahar de pelin: a bea un pelin. – Din frunzele de pelin îșĭ fac Francejiĭ rachiu lor numit absint.