pelerin¹ sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: fr pèlerin] 1-2 Persoană care întreprinde un pelerinaj (1-2) Si: (înv) peregrin (1-2). 3 (Rar) Peregrin (3).

pelerin² sn vz pelerină

pelerină sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) pelerin sn (reg) pereli~ / Pl: ~ne și (rar) ~ni / E: fr pèlerine] 1 Haină largă, de lungimi variabile, fără mâneci, dar care acoperă deopotrivă corpul și mâinile, în formă de clopot, adesea cu glugă, care se poartă peste altă îmbrăcăminte. 2 Haină de forma unei pelerine (1), din material impermeabil, purtată pentru a se feri de ploaie. 3 (Iuz) Guler mare care acoperea umerii și care se purta peste palton sau peste rochie.

perelină sf vz pelerină

PELERIN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj; peregrin. V. hagiu. El era numai un pelerin strein. C. PETRESCU, R. DR. 215. ◊ (Poetic) Ca pelerini cucernici, trudiți de lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 78.

PELERINĂ, pelerine, s. f. 1. Haină lungă și largă, fără mîneci, uneori cu glugă, care se poartă peste altă îmbrăcăminte. Purta o pelerină cafenie pe umeri. PAS, Z. I 111. Dintr-o curte ieși o doamnă bătrînă, cu pelerină neagră. C. PETRESCU, Î. II 121. Fata tremura. Neagu o înfășură în pelerina lui. BART, E. 182. ◊ (Metaforic) Primăvara intrase pe bariera orașului ascunsă în pelerina nopții. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 85. 2. Guler mare care acoperă umerii și se poartă peste palton sau peste rochie; capă. Palton cu pelerină. Pelerină de blană.

PELERIN s.m. Cel care merge în pelerinaj; hagiu; pelegrin; peregrin. [< fr. pèlerin].

PELERINĂ s.f. 1. Haină lungă și largă, fără mîneci, care se poartă pe umeri. 2. Guler mare care acoperă umerii, purtîndu-se peste palton sau peste rochie. [< fr. pèlerine].

PELERIN s. m. cel care merge în pelerinaj; peregrin. (< fr. pèlerin)

PELERINĂ s. f. 1. haină lungă și largă, fără mâneci, care se poartă pe umeri. 2. guler mare care acoperă umerii, purtându-se peste palton sau peste rochie. (< fr. pèlerine)

PELERIN ~i m. Persoană care face un pelerinaj. /<fr. pelerin

PELERINĂ ~e f. 1) Pardesiu larg, fără mâneci, care se încheie numai la gât. 2) Accesoriu vestimentar de forma unui guler lat, care acoperă umerii (și bustul), purtat de femei peste palton sau peste rochie. /<fr. pelerine

pelerin m. cel ce călătorește din pietate la un loc de închinăciune.

pelerină f. haină femeiască în formă de guler mare lăsat pe umeri.

*pelerín, -ă s. (fr. pelerin, d. lat. peregrinus, străin, călător, d. per, pin, și ager, agri, ogor; it. pelegrino, germ. pilgrim și pilger, rus. piligrim. V. agri-col). Călător pios la locurĭ sfinte saŭ venerate. – Rar peregrin. V. hagiŭ.

*pelerínă f., pl. e (fr. pèlerine, f. d. pèlerin, pelerin). Manta fără mînicĭ care se aruncă pe spate ca un șal și pe care o poartă femeile, ofițeriĭ, birjariĭ, țăraniĭ Italienĭ și Francejĭ și multă altă lume. – Pînă pe la 1890 pelerina, în România, era un guler prelungit purtat de cocoane și se numea talmă. Ĭa acoperea mînile pînă la coate, dar încet-încet s’a lungit pînă la genunchĭ și chear maĭ mult. Uzu eĭ s’a răspîndit din ce în ce și o poartă azĭ și bărbațiĭ, maĭ ales ofițeriĭ. Pentru ploaĭe, pelerina se face din pînză impermeabilă saŭ dintr’un fel de mușama. Pelerina țăranuluĭ Român e cojocu, sărica și tohoarca. V. chepeneag, cortel, imurluc, ipingea, limuzină.

pelerin (călător la locuri sfinte) s. m., pl. pelerini

pelerină (îmbrăcăminte) s. f., g.-d. art. pelerinei; pl. pelerine

pelerin (călător la locuri sfinte) s. m., pl. pelerini

pelerină s. f., g.-d. art. pelerinei; pl. pelerine

pelerin s. m., pl. pelerini

pelerină s. f., g.-d. art. pelerinei; pl. pelerine

PELERIN s. v. peregrin.

PELERIN s. (BIS.) (rar) peregrin, (înv.) strainic. (~ la un loc considerat sfânt.)

pelerin s. v. PEREGRIN.

PELERIN s. (BIS.) (înv.) peregrin, strainic. (~ la un loc considerat sfînt.)