5 definiții pentru pelecus

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂBIUȚĂ, săbiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [Pr.: -bi-u-] – Sabie + suf. -uță.

SĂBIUȚĂ ~e f. (diminutiv de la sabie) Plantă erbacee decorativă, cu frunze lanceolate, cultivată pentru florile viu colorate, mari, dispuse în șir unilateral spre vârful tulpinii; gladiolă. [ Sil. -bi-u-] /sabie + suf. ~uță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săbiuță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. săbiuței; pl. săbiuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂBIUȚĂ s. v. cioc-întors, gladiolă, năvodar.

SĂBIUȚĂ s. 1. săbioară, (reg.) săbiușcă. (Sabie mică sau ~.) 2. (BOT.; Gladiolus imbricatus) (reg.) cocardău, cocoșică, rogoz, săbioară, săgeată, săgețea, secerele (pl.), spatarează, crin-vânăt, (Transilv.) coasă, (Ban.) seceruie, (Ban. și Transilv.) spetează. 3. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, sabiță, săbioară, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiță.

Intrare: pelecus
pelecus termen biologic
termen biologic (I2)
  • pelecus
cultratus termen biologic
termen biologic (I2)
  • cultratus