pegmatit sn [At: PONI, CH. 237 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr pegmatite] Rocă magmatică cu mineralele bine cristalizate și structură specifică din cuarț, feldospat și muscovit.

PEGMATIT s. n. v. pegmatită.

PEGMATIT s.n. v. pegmatită.

PEGMATIT s. n. rocă magmatică cristalină, materie primă pentru extragerea felspatului și a cuarțului. (< fr. pegmatite)

pegmatită sf vz pegmatit^[1] corectat(ă)

PEGMATITĂ, pegmatite, s. f. Rocă magmatică prezentînd o largă cristalizare a mineralelor componente, întrebuințată ca materie primă pentru extragerea micii, a feldspatului etc. – Variantă: pegmatit s. n.

PEGMATITĂ s.f. Rocă magmatică cristalină, întrebuințată ca materie primă pentru extragerea feldspatului și a cuarțului. [Var. pegmatit s.n. / < fr. pegmatite].

pegmatită f. piatră granitică in care s’află caolin și servă la fabricarea porțelanului: pegmatita se găsește în munții Mehedinților.

*pegmatítă f., pl. e (d. vgr. pêgma, lucru închegat, solidificat, cheag). Min. O stîncă cristalină granitică compusă din bobițe marĭ și din mică albă. (Conține caolin și servește la fabricarea porțelanuluĭ. Se află în munțiĭ Mehedințuluĭ).

pegmatit s. n., pl. pegmatite

pegmatit s. n., pl. pegmatite

pegmatit s. n., pl. pegmatite

PEGMATÍT (PEGMATÍTĂ) s. f. (< fr. {i}; {s} gr. pegma- „materie întărită, conglomerat”) s. n. Rocă endogenă, bine cristalizată, cu structură granulară grosieră și neuniformă, alcătuită de obicei din cuarț, feldspați și mice concrescute, cărora li se asociază adesea diverse minerale prețioase. Este legată genetic de rocile eruptive și mai puțin de cele metamorfice și apare în filoane, lentile, cuiburi. Este folosită în ind. ceramicii. Deseori conțin pietre prețioase (smarald, ametist etc.), minereuri de metale și pământuri rare etc.