4 definiții pentru peculiar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peculiar, ~ă a [At: GHEȚIE, R. M., ap. DLR / P: ~li-ar / Pl: ~i, ~e / E: lat peculiaris] 1 Propriu. 2 Caracteristic.

PECULIAR, -Ă adj. De peculiu, referitor la peculiu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. péculiaire, germ. pekuliar].

PECULIAR, -Ă adj. referitor la peculiu. (< lat. peculiaris)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

peculiar adj. m., pl. peculiari; f. sg. peculiară, pl. peculiare

Intrare: peculiar
peculiar adjectiv
  • silabație: pe-cu-li-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peculiar
  • peculiarul
  • peculiaru‑
  • peculia
  • peculiara
plural
  • peculiari
  • peculiarii
  • peculiare
  • peculiarele
genitiv-dativ singular
  • peculiar
  • peculiarului
  • peculiare
  • peculiarei
plural
  • peculiari
  • peculiarilor
  • peculiare
  • peculiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

peculiar, peculiaadjectiv

  • 1. De peculiu, referitor la peculiu. DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.