4 definiții pentru peculiar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peculiar, ~ă a [At: GHEȚIE, R. M., ap. DLR / P: ~li-ar / Pl: ~i, ~e / E: lat peculiaris] 1 Propriu. 2 Caracteristic.

PECULIÁR, -Ă adj. De peculiu, referitor la peculiu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. péculiaire, germ. pekuliar].

PECULIÁR, -Ă adj. referitor la peculiu. (< lat. peculiaris)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peculiár adj. m., pl. peculiári; f. sg. peculiáră, pl. peculiáre

Intrare: peculiar
peculiar adjectiv
  • silabație: pe-cu-li-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peculiar
  • peculiarul
  • peculiaru‑
  • peculia
  • peculiara
plural
  • peculiari
  • peculiarii
  • peculiare
  • peculiarele
genitiv-dativ singular
  • peculiar
  • peculiarului
  • peculiare
  • peculiarei
plural
  • peculiari
  • peculiarilor
  • peculiare
  • peculiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peculiar

  • 1. De peculiu, referitor la peculiu.
    surse: DN MDN '00

etimologie: