4 definiții pentru peculiar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
peculiar, ~ă a [At: GHEȚIE, R. M., ap. DLR / P: ~li-ar / Pl: ~i, ~e / E: lat peculiaris] 1 Propriu. 2 Caracteristic.
PECULIAR, -Ă adj. De peculiu, referitor la peculiu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. péculiaire, germ. pekuliar].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PECULIAR, -Ă adj. referitor la peculiu. (< lat. peculiaris)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
peculiar adj. m., pl. peculiari; f. sg. peculiară, pl. peculiare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: peculiar
peculiar adjectiv
- silabație: pe-cu-li-ar
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
peculiar, peculiarăadjectiv
- 1. De peculiu, referitor la peculiu. DN MDN '00
etimologie:
- péculiaire DN
- pekuliar DN
- peculiaris MDN '00