PECHING s. n. 1. Țesătură din mătase naturală, cu dungi, realizată din fire de grosimi diferite sau divers colorate. 2. Rasă de rațe cu penajul de culoare albă, bună producătoare de carne. [Scris și: peking. – Var.: pechin s. n.] – Din n. pr. Peking.

peching si [At: LTR² / V: ~in / S și: peking / E: Peking] 1 Țesătură din mătase naturală, cu dungi, din fire de grosime diferită sau divers colorate. 2-3 (Rasă de) rață cu penaj alb, bună producătoare de carne.

PECHING s. n. 1. Țesătură din mătase naturală, cu dungi, realizată din fire de grosimi diferite sau divers colorate. 2. Rasă de rațe cu penajul de culoare albă, bună producătoare de carne. [Var.: pechin s. n.] – Din n. pr. Peking.

PECHING s.n. 1. Țesătură de mătase naturală cu dungi, făcută din fire de grosimi diferite sau divers colorate. 2. Rasă de rațe cu penajul alb. [Cf. Peking – capitala Republicii Populare Chineze].

PECHING s. n. 1. țesătură de mătase naturală, cu dungi mate și lucioase, din fire de grosimi diferite sau divers colorate. ◊ țesătură de mătase naturală pictată. 2. rasă de rațe cu penajul alb. (< fr. pekin/g/)

PECHING n. Țesătură din mătase naturală, cu dungi, confecționată din fire de grosimi și culori diferite. /Din Peking n. pr.

pechin s vz peching

!Peching (rasă de rațe) s. propriu n.

!peching (țesătură) (rar) s. n.

Peching/Peking (rasă de rațe) s. propriu n.

peching / peking (țesătură) s. n.

Peching (rasă) s. pr. n.

peching (țesătură) s. n.

peking v. peching

PÉKING (PÉKIN) (< fr.; de la n. pr. Peking) subst. 1. Țesătură din mătase naturală în dungi, lucrată cu efecte de culori sau cu materiale de contrast (ex. lână și mătase). ♦ Țesătură din mătase naturală, pictată. 2. Rasă de rațe de culoare albă, crescută pentru producția de carne (la vârsta de 2-2,5 luni atinge greutatea de 2-2,5 kg).