pecete f. 1. placă de metal în care sunt săpate embleme, ce se reproduc apoi în ceară roșie spre a da un caracter de autenticitate scrisorilor, diplomelor, actelor publice: pecetea Statului; peceți, od. un fel de dare ce a fost desființată prin Reforma lui Const. Mavrocordat (v. pecetluitură); 2. urma peceții; 3. fig. semn caracteristic, caracter distinctiv: pecetea geniului, pecetea unei epoce. [Slav. PEČATĬ].