peceátă (Mold. sud) f., pl. ețĭ, -éte (vestu țăriĭ și nord), pl. tot ețĭ, și -étie (vest), pl. etiĭ (vsl. rus. pečátĭ, sigil; bg. sîrb. pečat, rudă cu rom. pecĭ și pecie; ung. pecsét, germ. petschaft). Sigil (unealtă de întipărit litere pe ceară). Pun pecetea, o aplic. Pun pecețĭ, aplic în maĭ multe locurĭ ceara și apoĭ sigilu. Rup pecețile, înlătur pecețile, deschid ceĭa ce era închis pin ele. Fig. Caracter distinctiv: pecetea geniuluĭ. Vechĭ. Hîrtie tipărită pin care se arata cît bir aveaĭ de plătit (numită și pecét n., pl. urĭ).