peaning sn [At: VARLAAM, C. 244 / V: (înv) ~nig, penig, pening / Pl: ~ngi / E: slv пѣнѧгъ, ger Pfennig] (Înv) 1 Monedă a cărei valoare a variat în timp și spațiu, echivalentă uneori cu o groșiță, alteori cu un dinar, cu un talant sau un ban mărunt. 2 (Pgn; lpl) Bani. 3 (Pgn; lpl) Avere în numerar.