PEAN, peane, s. n. (Livr.) Imn în onoarea zeului Apollo sau a zeiței Artemis. [Pr.: pe-an] – Din fr. péan.

pean sn [At: ARISTIA, PLUT. / P: pe-an / Pl: ~e / E: ngr παιάν, fr péan] (Liv) 1 Imn închinat victoriei zeului Apolo asupra Pitonului. 2 (Pgn) Cântec de biruință în luptă. 3 (Pgn) Cântec de bucurie.

PEAN, peane, s. n. (Livr.) Imn cântat pentru implorarea unui zeu, de obicei Apollo. [Pr.: pe-an] – Din fr. péan.

PEAN s.n. (Ant.) Imn cîntat pe mai multe voci, pentru implorarea unui zeu, de obicei Apolo. [Pron. pe-an. / < fr. péan, gr. paian, cf. Paionis – epitet al zeului Apolo].

PEAN s. m. (ant.) imn de glorificare închinat zeului Apolo; (p. ext.) cântec de luptă, de biruință după o victorie. (< fr. péan, gr. paian)

peàn n. imn în onoarea lui Apollon.

*peán (ea 2 silabe) n., pl. e (vgr. paián). Imn în onoarea luĭ Apóline.

pean (gr. παιάν, în epopei παιήων), unul dintre cele mai importante cânturi religioase ale Greciei antice, făcând parte din cultul lui Apollo, intonat ades cu formula de invocare ἰή παιών, după cum era supranumit zeul. P. este atestat inițial drept o cântare ce glorifica victoria lui Apollon asupra șarpelui Python. Dintre transformările ulterioare, cea mai frecventă este aceea de cântec de invocare a ajutorului în luptă sau cântec de recunoștință după o victorie. Este menționat și drept cântec de mulțumire după stingerea unei epidemii (Iliada, I, 473) sau cântec ce însoțește ofrandele rituale de dinaintea ospețelor (Platon, Banchetul, 176 a). Accepțiunea p. se extinde, putând fi adresat și altor zeități (Zeus, Poseidon, Dionysos, Asclepios) sau, în perioada elenică, și unor persoane particulare. Cel mai însemnat autor de p. este considerat Thaletas. Singurul fragment de p. în notație muzicală (III) păstrat până astăzi se află la Berlin.

peon (pean) (< gr. παιάν, din Παίων, epitet al lui Apollo, în calitate de vindecător) (în prozodia* antică) picior (1) alcătuit din 4 silabe, dintre care una lungă și trei scurte, în diverse combinații: p. I (π. πρῶτος) -UUU; p. II (π. δεύτος) U-UU; p. III (π. τρίτος) UU-U; p. IV (π. τέταρτος) UUU-.

Pean = Paean.

PÉAN, Jules-Émile (1830-1898), chirurg francez. A introdus procedee și noi instrumente (pensă hemostatică cu cremalieră) revoluționând tehnica chirurgicală a hemostazelor. A efectuat prima splinoectomie. Considerat întemeietorul chirurgiei ginecologice („Lecții de clinică chirurgicală”, „Diagnosticul și tratamentul tumorilor abdomenului și ale bazinului”).