10 definiții pentru pavator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor.

PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor.

pavator sm [At: NOM. PROF. 39 / Pl: ~i / E: pava + -tor] Muncitor calificat care execută pavaje Si: (îvr) pavagiu1.

PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care așază pavelele unui pavaj, după anumite reguli; pavagiu.

PAVATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la pavaje. [< pava + -tor].

PAVATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care lucrează la pavaje. (< pava + -tor)

PAVATÓR ~i m. Muncitor specializat în lucrări de pavaj. /a pava + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAVATOR s. pavagiu, pietrar. (~ de profesie.)

Intrare: pavator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pavator
  • pavatorul
  • pavatoru‑
plural
  • pavatori
  • pavatorii
genitiv-dativ singular
  • pavator
  • pavatorului
plural
  • pavatori
  • pavatorilor
vocativ singular
  • pavatorule
plural
  • pavatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pavator, -oare pavatoare

etimologie:

  • Pava + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN