patrulater [At: ASACHI, G. 57^r/17 / V: (înv) cuadril~, cvadril~, patril~, ~latnic, ~latur, ~lature / Pl: ~e / E: cdp lat quadrilaterus, fr quadrilatère] 1 sn Poligon cu patru¹ (1) laturi Si: (îvr) patrucolțurat, (îdt) patrunghi. 2-3 sn, a (Suprafață, teren) care este mărginit de un patrulater (1) Si: (înv) patrulateral. 4 a (D. corpuri geometrice) Care are baza un patrulater (2). 5-6 sn, a (Obiect, construcție) Care are forma unui patrulater (4).