patronat¹ sn [At: ȘINCAI, HR. III, 246/35 / Pl: (nob) ~uri / E: lat patronatus, fr patronat, ger Patronat] 1 Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2 (Îdt) Ocrotire. 3 (Îdt) Conducere. 4 Calitate de patron⁴ (7). 5 (Csc) Mulțime de patroni⁴ (7). 6 (Csc) Asociație a patronilor⁴ (7). 7 (Csc) Totalitate a patronilor⁴ (7).