PATRO- „patern, masculin”. ◊ gr. pater, patros „tată, părinte” > fr. patro-, germ. id., engl. id. > rom. patro-. □ ~clin (v. -clin), adj., (despre hibrizi) care manifestă caractere ereditare paterne; ~clinie (v. -clinie), s. f., ereditate numai a caracterelor paterne; sin. ereditate paternă; ~geneză (v. -geneză), s. f., partenogeneză masculină în urma căreia rezultă un individ haploid avînd numai cromozomi paterni; ~morf (v. -morf), adj., (despre generații) cu înfățișare paternă.