8 definiții pentru patetism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

patetism sn [At: VIANU, A. P. 53 / Pl: (rar) ~e / E: fr pathétisme] 1-3 Însușire (de a impresiona) (de a emoționa sau) de a înduioșa puternic. 4 Caracter emoționant al unui lucru, al unei opere etc. 5-8 Atitudine patetică (4, 6, 8,11). 9 (Îlav) Cu ~ În mod patetic.

PATETÍSM s. n. Însușirea de a înduioșa, de a impresiona, de a mișca puternic (prin vorbe, muzică etc.); caracterul patetic, emoționant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetică. – Din fr. pathétisme.

PATETÍSM s. n. Însușirea de a înduioșa, de a impresiona, de a mișca puternic (prin vorbe, muzică etc.); caracterul patetic, emoționant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetică. – Din fr. pathétisme.

PATETÍSM s. n. însușirea de a înduioșa, de a mișca, de a zgudui; caracterul patetic al unei opere literare, muzicale etc. V. patos.

PATETÍSM s.n. Calitatea, arta de a provoca emoții, de a mișca sufletul, de a înduioșa; patos. [Cf. fr. pathétisme].

PATETÍSM s. n. calitatea, arta de a emoționa, de a mișca sufletul, de a înduioșa; caracter patetic (I, 1). (< fr. pathétisme)

PATETÍSM n. 1) Caracter patetic. 2) Atitudine patetică. /<fr. pathétisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: patetism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patetism
  • patetismul
  • patetismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • patetism
  • patetismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)