PATERĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în Antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera.

pateră sf [At: BARCIANU / Pl: ~re / E: fr patère, lat patera] 1 Cupă largă și puțin adâncă folosită de antici în timpul sacrificiilor, la libațiuni etc. 2 Cuier. 3 (Elt) Rozetă.

PATERĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera.

PATERĂ, patere, s. f. Vas de formă circulară și puțin adînc, asemănător unei farfurii, folosit în antichitate la facerea libațiilor. Unul dintre obiectele tezaurului de la Pietroasa este o pateră de aur.

PATERĂ s.f. 1. (Ant.) Vas plat în formă de farfurie, întrebuințat la libații. 2. Cuier. 3. (Electr.) Rozetă. [< lat. patera, cf. fr. patère].

PATERĂ s. f. 1. (ant.) vas ritual în formă de farfurie, la libații. 2. cuier. 3. (electr.) rozetă. (< fr. patère, lat. patera)

PATERĂ ~e f. (în antichitate) Vas asemănător cu o farfurie adâncă care se folosea la libații. /<fr. patere, lat. patera

patèră f. cupă de bronz sau de argilă întrebuințată de cei vechi în sacrificii: purtând în mâini patere și vasele de taină NAUM.

*páteră f., pl. e (lat. pátera, id.). Cupă la vechiĭ Romanĭ.

pateră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. paterei; pl. patere

pateră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. paterei; pl. patere

pateră s. f., g.-d. art. paterei; pl. patere